Testerul de duritate Rockwell este primul instrument din lume conceput pe baza principiului de testare a durității Rockwell. Este nevoie de o singură parte a probei pentru a testa duritatea metalelor, bazându-se pe forța magnetică pentru a ține sonda pe suprafața oțelului. Nu este nevoie de suport pentru mostre, ceea ce îl face comparabil cu testele de duritate Rockwell de pe banc. Metoda de testare a durității Rockwell a fost propusă inițial de americanii SP Rockwell și HM Rockwell în 1914. Ulterior, aceștia au îmbunătățit designul testerului de duritate în 1919 și 1921, punând bazele testerului modern de duritate Rockwell. În 1930, CH Wilson a rafinat și mai mult designul, făcând metoda și echipamentul de testare a durității Rockwell și mai sofisticate. țara mea a produs deja testere de duritate Rockwell cu control touchscreen, afișaj numeric, afișare curbă și imprimare automată a datelor de testare. Metoda de testare a durității Rockwell se caracterizează prin funcționarea simplă, măsurarea rapidă și citirile directe de la un indicator cu cadran, un ecran de proiecție optic sau un ecran de afișare. Ca și metodele de testare a durității Brinell și Vickers, este una dintre cele trei metode de testare a durității cele mai frecvent utilizate.
Testerul de duritate Rockwell este primul tester de duritate Rockwell din lume proiectat pe principiul testului de duritate Rockwell. Poate testa duritatea metalelor, fiind nevoie doar de a contacta proba pe o parte. Se bazează pe forța magnetică pentru a atrage sonda testerului de duritate Rockwell pe suprafața de oțel, fără a fi nevoie de suport pentru mostre. Precizia testului respectă standardele GB/T230 și ISO6508 și nu este mai mică decât cea a testerelor de duritate Rockwell de banc.